română » olandeză | 71 [şaptezeci şi unu] | „a vrea” ceva

71 [eenenzeventig] iets willen

Ce vreţi?	Wat willen jullie?
Vreţi să jucaţi fotbal?	Willen jullie voetballen?
Vreţi să vizitaţi prieteni?	Willen jullie vrienden bezoeken?
a vrea	willen
Nu vreau să vin târziu.	Ik wil niet te laat komen.
Nu vreau să merg acolo.	Ik wil niet weggaan.
Vreau să merg acasă.	Ik wil naar huis gaan.
Vreau să rămân acasă.	Ik wil thuis blijven.
Vreau să fiu singur.	Ik wil alleen zijn.
Vrei să rămâi aici?	Wil je hier blijven?
Vrei să mănânci aici?	Wil je hier eten?
Vrei să dormi aici?	Wil je hier slapen?
Vreţi să plecaţi mâine?	Wilt u morgen vertrekken?
Vreţi să rămâneţi până mâine?	Wilt u tot morgen blijven?
Vreţi să plătiţi factura abia mâine?	Wilt u de rekening morgen pas betalen?
Vreţi să mergeţi la discotecă?	Willen jullie naar de disco?
Vreţi să mergeţi la cinematograf?	Willen jullie naar de bioscoop?
Vreţi să mergeţi la cafenea?	Willen jullie naar het café?

Cum învaţă creierul cuvinte noi

Când învăţăm cuvinte noi, creierul nostru stochează conţinuturi noi. Dar învăţarea nu funcţionează prin repetiţie permanentă. Cum putem memora mai bine cuvintele depinde de mai mulţi factori. Dar cel mai important este să repetăm în mod regulat vocabularul. Doar cuvintele pe care le citim sau le scriem des sunt memorate. Am putea spune că aceste cuvinte sunt învăţate ca imagini. Acest principiu al învăţării există şi la cimpanzei. Ei pot învăţa ‘să citească’ cuvinte dacă le văd suficient de des. Chiar dacă nu înţeleg cuvintele, le recunosc forma. Pentru a vorbi fluent o limbă, avem nevoie de cuvinte. Pentru asta, vocabularul trebuie să fie bine organizat. Pentru că memoria noastră funcţionează ca o arhivă. Dacă vrem să găsim repede un cuvânt, ea trebuie să ştie unde să caute. De aceea este de preferat să învăţăm cuvintele într-un context precis. Astfel, creierul nostru poate deschide sertăraşul potrivit. Dar noi nu putem uita ce am învăţat. În acest caz, cunoştinţele trec din memoria activă în cea pasivă. Când uităm, ne eliberăm de ce nu avem nevoie. Astfel, creierul nostru face loc altor lucruri noi şi mai importante. De aceea este bine să ne actualizăm regulat cunoştinţele. Dar ce se găseşte în memoria pasivă nu este pierdut pentru totdeauna. Cănd vedem un cuvânt pe care l-am uitat, ni-l amintim din nou. A doua oară îl învăţăm mult mai uşor decât prima oară. Dacă vrem să ne îmbogăţim vocabularul, trebuie să ne găsim noi activităţi plăcute. Pentru că fiecare dintre noi are anumite interese. De aceea, avem aproape mereu aceleaşi ocupaţii. Dar o limbă conţine multe câmpuri lexicale diferite. Cine este interesat de politică ar trebui să citească şi ziare sportive din când în când !