română » daneză | 1 [unu] | Persoane

1 [et] Personer

eu	jeg
eu şi tu	jeg og du
noi doi	vi to
el	han
el şi ea	han og hun
ei doi	de to
bărbatul	manden
femeia	kvinden
copilul	barnet
o familie	en familie
familia mea	min familie
Familia mea este aici.	Min familie er her.
Eu sunt aici.	Jeg er her.
Tu eşti aici.	Du er her.
El este aici şi ea este aici.	Han er her og hun er her.
Noi suntem aici.	Vi er her.
Voi sunteţi aici.	I er her.
Ei sunt toţi aici.	De er her allesammen.

Alfabetele

Graţie limbilor, putem comunica. Spunem celorlalţi ceea de gândim sau simţim. Scrisul îndeplineşte de asemenea această funcţie. Majoritatea limbilor au şi variantă scrisă. Scrisul este constituit din semne. Aceste semne pot avea diferite aspecte. Majoritatea scrierilor sunt formate din litere. Aceste litere constituie alfabetul. Un alfabet este o cantitate organizată de semne grafice. Aceste semne formează cuvinte, conform unor reguli bine stabilite. Fiecărui semn îi corespunde o pronunţie specifică. Termenul ‘alfabet’ provine din limba greacă. Primele două litere din acest alfabet sunt ‘alfa’ şi ‘beta’. De-a lungul timpului, au existat numeroase alfabete diferite. În urmă cu peste 3000 de ani, oamenii foloseau caractere. Înainte de această perioadă, caracterele erau simboluri magice. Puţini oameni le cunoşteau semnificaţia. Mai târziu, caracterele şi-au pierdut valoarea simbolică. Astăzi, literele nu mai au semnificaţie. Doar atunci când literele sunt combinate, pot avea un sens. Caractere precum cele chinezeşti funcţionează în mod diferit. Ele sunt asociate cu imagini şi deseori îşi ilustrează semnificaţia. Atunci când scriem, ne codificăm gândurile. Folosim semne pentru a ne înregistra cunoştinţele. Creierul nostru a învăţat să descifreze alfabetul. Semnele devin cuvinte, cuvintele idei. Astfel, un text poate supravieţui mii de ani. Şi să fie încă înţeles...