română » olandeză | 68 [şaizeci şi opt] | mare – mic

68 [achtenzestig] groot – klein

mare şi mic	groot en klein
Elefantul este mare.	De olifant is groot.
Şoarecele este mic.	De muis is klein.
întunecat şi luminos	donker en licht
Noaptea este întunecată.	De nacht is donker.
Ziua este luminoasă.	De dag is licht.
bătrân şi tânăr	oud en jong
Bunicul nostru este foarte bătrân.	Onze grootvader is heel oud.
În urmă cu 70 de ani era încă tânăr.	70 jaar geleden was hij nog jong.
frumos şi urât	mooi en lelijk
Fluturele este frumos.	De vlinder is mooi.
Păianjenul este urât.	De spin is lelijk.
gras şi slab	dik en dun
O femeie la 100 de kilograme este grasă.	Een vrouw van 100 kilo is dik.
Un bărbat la 50 de kilograme este slab.	Een man van 50 kilo is dun.
scump şi ieftin	duur en goedkoop
Maşina este scumpă.	De auto is duur.
Ziarul este ieftin.	De krant is goedkoop.

Două limbi = două zone ale limbajului !

Pentru creierul nostru nu contează când învăţăm o limba străină. Asta se întamplă pentru că el are diferite zone în care stochează limbile. Limbile pe care le învăţăm nu sunt stocate împreună. Limbile pe care le învăţăm ca adulţi au propria lor memorie. Mai exact, creierul procesează regulile noi în alt loc. Ele nu sunt depozitate în acelaşi loc cu limba maternă. Pe de altă parte, cei care sunt bilingvi de mici, folosesc aceeaşi zonă. Multe studii ştiinţifice au ajuns la această concluzie. Neurobiologii, au studiat mai mulţi subiecţi. Aceştia vorbeau în mod curent două limbi. Dar o parte dintre subiecţi au crescut vorbind două limbi. Cealaltă parte, din contră, a învăţat mai târziu cealaltă limbă. În timpul testelor lingvistice, cercetătorii au putut măsura activitatea corticală. Astfel, ei au putut vedea ce zone ale creierului funcţionau în timpul testului. Şi au observat că cei care au învăţat limbile mai târziu aveau două zone de limbaj! Cercetătorii au bănuit mai demult acest lucru. Oamenii care au suferit leziuni ale creierului aveau simptome diferite. Astfel, leziunile creierului pot duce la probleme de limbaj. Persoanele afectate nu pot pronunţa sau înţelege corect cuvintele. Dar victimele bilingve accidentate prezintă simptome neobişnuite. Problemele lor de limbaj nu afectează mereu cele două limbi. Dacă doar o zonă a creierului este afectată, cealaltă poate încă funcţiona. Astfel, pacienţii vorbesc o limbă mai bine decât alta. Şi limbile sunt învăţate din nou cu aceeaşi viteză. Asta dovedeşte că cele două limbi nu sunt stocate în acelaşi loc. Deoarece ele nu sunt învăţate în acelaşi timp, formează două zone diferite. Încă nu ştim cum creierul reuşeşte să gestioneze mai multe limbi. Dar ultimele descoperiri pot duce la noi strategii de învăţare.