română » finlandeză | 71 [şaptezeci şi unu] | „a vrea” ceva

71 [seitsemänkymmentäyksi] haluta jotakin 2

Ce vreţi?	Mitä haluatte?
Vreţi să jucaţi fotbal?	Haluatteko pelata jalkapalloa?
Vreţi să vizitaţi prieteni?	Haluatteko käydä kylässä ystävien luona?
a vrea	haluta
Nu vreau să vin târziu.	En halua tulla myöhään.
Nu vreau să merg acolo.	En halua mennä.
Vreau să merg acasă.	Haluan mennä kotiin.
Vreau să rămân acasă.	Haluan jäädä kotiin.
Vreau să fiu singur.	Haluan olla yksin.
Vrei să rămâi aici?	Haluatko jäädä tänne?
Vrei să mănânci aici?	Haluatko syödä täällä?
Vrei să dormi aici?	Haluatko nukkua täällä?
Vreţi să plecaţi mâine?	Haluatteko lähteä huomenna?
Vreţi să rămâneţi până mâine?	Haluatteko jäädä huomiseen?
Vreţi să plătiţi factura abia mâine?	Haluatteko maksaa laskun vasta huomenna?
Vreţi să mergeţi la discotecă?	Haluatteko mennä diskoon?
Vreţi să mergeţi la cinematograf?	Haluatteko mennä elokuviin?
Vreţi să mergeţi la cafenea?	Haluatteko mennä kahvilaan?

Cum învaţă creierul cuvinte noi

Când învăţăm cuvinte noi, creierul nostru stochează conţinuturi noi. Dar învăţarea nu funcţionează prin repetiţie permanentă. Cum putem memora mai bine cuvintele depinde de mai mulţi factori. Dar cel mai important este să repetăm în mod regulat vocabularul. Doar cuvintele pe care le citim sau le scriem des sunt memorate. Am putea spune că aceste cuvinte sunt învăţate ca imagini. Acest principiu al învăţării există şi la cimpanzei. Ei pot învăţa ‘să citească’ cuvinte dacă le văd suficient de des. Chiar dacă nu înţeleg cuvintele, le recunosc forma. Pentru a vorbi fluent o limbă, avem nevoie de cuvinte. Pentru asta, vocabularul trebuie să fie bine organizat. Pentru că memoria noastră funcţionează ca o arhivă. Dacă vrem să găsim repede un cuvânt, ea trebuie să ştie unde să caute. De aceea este de preferat să învăţăm cuvintele într-un context precis. Astfel, creierul nostru poate deschide sertăraşul potrivit. Dar noi nu putem uita ce am învăţat. În acest caz, cunoştinţele trec din memoria activă în cea pasivă. Când uităm, ne eliberăm de ce nu avem nevoie. Astfel, creierul nostru face loc altor lucruri noi şi mai importante. De aceea este bine să ne actualizăm regulat cunoştinţele. Dar ce se găseşte în memoria pasivă nu este pierdut pentru totdeauna. Cănd vedem un cuvânt pe care l-am uitat, ni-l amintim din nou. A doua oară îl învăţăm mult mai uşor decât prima oară. Dacă vrem să ne îmbogăţim vocabularul, trebuie să ne găsim noi activităţi plăcute. Pentru că fiecare dintre noi are anumite interese. De aceea, avem aproape mereu aceleaşi ocupaţii. Dar o limbă conţine multe câmpuri lexicale diferite. Cine este interesat de politică ar trebui să citească şi ziare sportive din când în când !