română » finlandeză | 53 [cincizeci şi trei] | Magazine

53 [viisikymmentäkolme] Kauppoja / liikkeitä

Căutăm un magazin de articole sportive.	Etsimme urheiluliikettä.
Căutăm o măcelărie.	Etsimme lihakauppaa.
Căutăm o farmacie.	Etsimme apteekkia.
Vrem să cumpărăm o minge de fotbal.	Haluamme nimittäin ostaa jalkapallon.
Vrem să cumpărăm salam.	Haluamme nimittäin ostaa meetvurstia.
Vrem să cumpărăm medicamente.	Haluamme nimittäin ostaa lääkkeitä.
Căutăm un magazin de articole sportive ca să cumpărăm o minge de fotbal.	Etsimme urheiluliikettä ostaaksemme jalkapallon.
Căutăm o măcelărie ca să cumpărăm salam.	Etsimme lihakauppaa ostaaksemme meetvurstia.
Căutăm o farmacie ca să cumpărăm medicamente.	Etsimme apteekkia ostaaksemme lääkkeitä.
Caut un bijutier.	Etsin kultaseppää.
Caut un magazin foto.	Etsin valokuvaliikettä.
Caut o cofetărie.	Etsin konditoriaa.
Am de gând să cumpăr un inel.	Aion nimittäin ostaa sormuksen.
Am de gând să cumpăr un film.	Aion nimittäin ostaa filmirullan.
Am de gând să cumpăr un tort.	Aion nimittäin ostaa kakun.
Caut un bijutier pentru a cumpăra un inel.	Etsin kultaseppää ostaakseni sormuksen.
Caut un magazin foto pentru a cumpăra un film.	Etsin valokuvaliikettä ostaakseni filmirullan.
Caut o cofetărie pentru a cumpăra un tort.	Etsin konditoriaa ostaakseni kakun.

Amintirile au nevoie de limbă

Majoritatea oamenilor işi amintesc prima lor zi de şcoală. Dar majoritatea nu işi amintesc ce s-a întâmplat înainte- Practic, nu avem aproape nicio amintire din primii ani de viaţă. De ce? De ce nu ne putem aminti experienţele de când eram mici? Răspunsul se găseşte în dezvoltarea noastră. Limba şi memoria se dezvoltă aproape în acelaşi moment. Şi pentru a-şi aminti ceva, omul are nevoie de limbaj. Adică, are nevoie de cuvinte pentru a exprima experienţele trăite. Oamenii de ştiinţă au făcut diverse teste pe copii. Şi au aflat un lucru foarte interesant. De îndată ce copiii învaţă să vorbească, uită tot ce a avut loc înainte. Începutul vorbirii este, aşadar, începutul amintirilor. Copiii învaţă foarte multe în primii trei ani de viaţă. Experimentează zilnic lucruri noi. La această vârstă, ei au multe experienţe importante. În ciuda acestui lucru, totul dispare. Psihologii numesc acest fenomen amnezie infantilă. Rămân doar lucrurile pe care ei le pot numi. Memoria autobiografică reţine experienţe personale. Ea funcţionează ca un jurnal personal. Ea memorează tot ce este important în viaţa noastră. Astfel, memoria autobiografică ne formează identitatea. Dar dezvoltarea ei depinde de învăţarea limbii materne. Şi ne putem activa memoria doar prin vorbire. Lucrurile pe care le învăţam ca bebeluş cu siguranţă nu se pierd. Ele sunt înmagazinate undeva în creierul nostru. Pur şi simplu nu le mai putem accesa...păcat, nu-i aşa?