română » turcă | 71 [şaptezeci şi unu] | „a vrea” ceva

71 [yetmiş bir] bir şey istemek

Ce vreţi?	Ne istiyorsunuz?
Vreţi să jucaţi fotbal?	Futbol mu oynamak istiyorsunuz?
Vreţi să vizitaţi prieteni?	Arkadaşları mı ziyaret etmek istiyorsunuz?
a vrea	istemek
Nu vreau să vin târziu.	Geç gelmek istemiyorum.
Nu vreau să merg acolo.	Oraya gitmek istemiyorum.
Vreau să merg acasă.	Eve gitmek istiyorum.
Vreau să rămân acasă.	Evde kalmak istiyorum.
Vreau să fiu singur.	Yalnız olmak istiyorum.
Vrei să rămâi aici?	Burada kalmak mı istiyorsun?
Vrei să mănânci aici?	Burada mı yemek yemek istiyorsun?
Vrei să dormi aici?	Burada mı uyumak istiyorsun?
Vreţi să plecaţi mâine?	Yarın mı yola çıkmak istiyorsunuz?
Vreţi să rămâneţi până mâine?	Yarına kadar kalmak mı istiyorsunuz?
Vreţi să plătiţi factura abia mâine?	Hesabı yarın mı ödemek istiyorsunuz?
Vreţi să mergeţi la discotecă?	Diskoya mı gitmek istiyorsunuz?
Vreţi să mergeţi la cinematograf?	Sinemaya mı gitmek istiyorsunuz?
Vreţi să mergeţi la cafenea?	Pastaneye mi gitmek istiyorsunuz?

Cum învaţă creierul cuvinte noi

Când învăţăm cuvinte noi, creierul nostru stochează conţinuturi noi. Dar învăţarea nu funcţionează prin repetiţie permanentă. Cum putem memora mai bine cuvintele depinde de mai mulţi factori. Dar cel mai important este să repetăm în mod regulat vocabularul. Doar cuvintele pe care le citim sau le scriem des sunt memorate. Am putea spune că aceste cuvinte sunt învăţate ca imagini. Acest principiu al învăţării există şi la cimpanzei. Ei pot învăţa ‘să citească’ cuvinte dacă le văd suficient de des. Chiar dacă nu înţeleg cuvintele, le recunosc forma. Pentru a vorbi fluent o limbă, avem nevoie de cuvinte. Pentru asta, vocabularul trebuie să fie bine organizat. Pentru că memoria noastră funcţionează ca o arhivă. Dacă vrem să găsim repede un cuvânt, ea trebuie să ştie unde să caute. De aceea este de preferat să învăţăm cuvintele într-un context precis. Astfel, creierul nostru poate deschide sertăraşul potrivit. Dar noi nu putem uita ce am învăţat. În acest caz, cunoştinţele trec din memoria activă în cea pasivă. Când uităm, ne eliberăm de ce nu avem nevoie. Astfel, creierul nostru face loc altor lucruri noi şi mai importante. De aceea este bine să ne actualizăm regulat cunoştinţele. Dar ce se găseşte în memoria pasivă nu este pierdut pentru totdeauna. Cănd vedem un cuvânt pe care l-am uitat, ni-l amintim din nou. A doua oară îl învăţăm mult mai uşor decât prima oară. Dacă vrem să ne îmbogăţim vocabularul, trebuie să ne găsim noi activităţi plăcute. Pentru că fiecare dintre noi are anumite interese. De aceea, avem aproape mereu aceleaşi ocupaţii. Dar o limbă conţine multe câmpuri lexicale diferite. Cine este interesat de politică ar trebui să citească şi ziare sportive din când în când !