română » finlandeză | 76 [şaptezeci şi şase] | a „argumenta” ceva 2

76 [seitsemänkymmentäkuusi] perustella jotakin 2

De ce nu ai venit?	Miksi et tullut?
Am fost bolnav.	Olin kipeä.
Nu am venit pentru că am fost bolnav.	En tullut, koska olin kipeä.
De ce nu a venit?	Miksi hän ei tullut?
Ea era obosită.	Hän oli väsynyt.
Ea nu a venit pentru că era obosită.	Hän ei tullut, koska oli väsynyt.
De ce nu a venit?	Miksi hän ei tullut?
El nu avea chef.	Häntä ei huvittanut.
El nu a venit pentru că nu avea chef.	Hän ei tullut, koska häntä ei huvittanut.
De ce nu aţi venit?	Miksi te ette tulleet?
Maşina noastră este stricată.	Automme on rikki.
Nu am venit pentru că maşina noastră este stricată.	Me emme tulleet, koska meidän automme on rikki.
De ce nu au venit oamenii?	Miksi ihmiset eivät tulleet?
Au pierdut trenul.	He myöhästyivät junasta.
Nu au venit pentru că au pierdut trenul.	He eivät tulleet, koska myöhästyivät junasta.
De ce nu ai venit?	Miksi sinä et tullut?
Nu am avut voie.	En saanut lupaa.
Nu am venit pentru că nu am avut voie.	Minä en tullut, koska en saanut lupaa.

Computerele pot reconstrui cuvintele auzite

Omul visează de multă vreme să poată citi gânduri. Uneori, fiecăruia dintre noi i-ar plăcea să ştie ce gândeşte celălalt. Acest vis încă nu a devenit realitate. Chiar şi cu tehnica modernă, nu putem citi gândurile. Ce gândesc ceilalţi rămâne în continuare secret. Dar putem recunoaşte ce aud ceilalţi. Asta a fost demonstrat de un experiment ştiinţific. Cercetătorii au reuşit să reconstruiască cuvintele auzite. În acest scop, ei au analizat undele cerebrale ale subiecţilor. Când auzim ceva, creierul nostru este activ. Trebuie să proceseze limba auzită. În acest moment apare un anumit model de activitate. Acest model poate fi înregistrat cu ajutorul electrozilor. Iar această înregistrare poate fi şi ea procesată! Cu ajutorul unui computer, o putem transforma în model de sunet. Astfel, cuvântul auzit poate fi identificat. Acest principiu funcţionează pentru toate cuvintele. Fiecare cuvânt auzit produce un semnal specific. Acest semnal este mereu în relaţie cu sonoritatea acestui cuvânt. Deci ‘ajunge’ să fie tradus într-un semnal sonor. Dacă ştim modelul sonor, cunoaştem şi cuvântul. Subiecţii au ascultat cuvinte adevărate dar şi pseudo-cuvinte. Deci, o parte a cuvintelor nu exista. În ciuda acestui lucru, aceste cuvinte puteau fi reconstruite. Cuvintele recunoscute puteau fi pronunţate de un calculator. Dar este posibil şi să apară doar pe ecran. Acum, cercetătorii speră ca, în curând, să înţeleagă mai bine semnalele lingvistice. Sperăm încă să putem citi gândurile....