română » finlandeză | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [kahdeksantoista] Talon siivous

Astăzi este sâmbătă.	Tänään on lauantai.
Astăzi avem timp.	Tänään meillä on aikaa.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Tänään me siivoamme asunnon.
Eu curăţ baia.	Minä pesen kylpyhuoneen.
Soţul meu spală maşina.	Minun mieheni pesee auton.
Copiii curăţă bicicletele.	Lapset pesevät polkupyörät.
Bunica udă florile.	Mummi kastelee kukat.
Copiii strâng în camera copiilor.	Lapset siivoavat lastenhuoneen.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Minun mieheni siivoaa hänen kirjoituspöytänsä.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Minä laitan pyykin pyykkikoneeseen.
Eu întind rufele.	Minä ripustan pyykit.
Eu calc rufele.	Minä silitän pyykit.
Ferestrele sunt murdare.	Ikkunat ovat likaiset.
Podeaua este murdară.	Lattia on likainen.
Vasele sunt murdare.	Astiat ovat likaisia.
Cine curăţă ferestrele?	Kuka pesee ikkunat?
Cine aspiră praful?	Kuka imuroi?
Cine spală vasele?	Kuka tiskaa astiat?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!