română » finlandeză | 3 [trei] | A face cunoştinţă

3 [kolme] Tutustua

Ceau!	Hei!
Bună ziua!	Hyvää päivää!
Cum îţi merge?	Mitä kuuluu?
Veniţi din Europa?	Tuletteko te Euroopasta?
Veniţi din America?	Tuletteko te Amerikasta?
Veniţi din Asia?	Tuletteko Aasiasta?
În care hotel locuiţi?	Missä hotellissa te asutte?
De când sunteţi aici?	Kuinka kauan olette olleet jo täällä?
Cât rămâneţi?	Kuinka kauaksi te jäätte?
Vă place aici?	Viihdyttekö täällä?
Vă petreceţi concediul aici?	Oletteko te lomalla täällä?
Să mă vizitaţi!	Tulkaa käymään joskus!
Aici este adresa mea.	Tässä on osoitteeni.
Ne vedem mâine?	Nähdäänkö huomenna??
Îmi pare rău, dar deja am planuri.	Olen pahoillani, minulla on jo muita menoja.
Ceau!	Moikka!
La revedere!	Näkemiin!
Pe curând!	Näkemiin!

Limbile şi dialectele

Există între 6000 şi 7000 de limbi diferite în întreaga lume. Numărul dialectelor este, desigur, şi mai însemnat. Dar care este diferenţa dintre limbă şi dialect? Dialectele au mereu o tonalitate mult mai localizată. Ele fac parte din variantele regionale ale limbii. Astfel, dialectele sunt forme ale limbii cu o arie geografică mai redusă. În general, dialectele sunt doar vorbite, nu scrise. Ele constituie un sistem lingvistic propriu. Şi îşi urmează propriile reguli. Teoretic, fiecare limbă poate prezenta câteva dialecte. Toate dialectele rezultă din limba standard. Limba standard este înţeleasă de toate persoanele unei ţări. Cu ajutorul acesteia, chiar şi persoanele care vorbesc dialecte diferite, se pot înţelege. Aproape toate dialectele devin din ce în ce mai puţin importante. La oraş, dialectele nu mai pot fi auzite printre vorbitori. În viaţa profesională, se utilizează limba standard. Vorbitorii de dialecte sunt adesea consideraţi simpli sau needucaţi. Totuşi, ei pot fi regăsiţi în toate nivelurile sociale. Vorbitorii de dialecte nu sunt mai puţin inteligenţi decât ceilalţi. Dimpotrivă! Cei care vorbesc un dialect au multe avantaje. De exemplu, la un curs de limbă. Vorbitorii de dialecte ştiu că există mai multe forme lingvistice. Şi au învăţat să treaca rapid de la un stil lingvistic la altul. Iată de ce vorbitorii de dialecte dispun de o mai mare competenţă asupra variaţiei lingvistice. Ei ştiu ce stil lingvistic corespunde unei anumite situaţii. Iar acest lucru a fost dovedit ştiinţific. Concluzia: Aveţi curajul să vorbiţi un dialect-merită!