română » turcă | 65 [şaizeci şi cinci] | Negaţie 2

65 [altmış beş] Olumsuz yanıt 2

Este scump inelul?	Yüzük pahalı mı?
Nu, nu costă decât o sută de Euro.	Hayır, sadece 100 Avro.
Dar eu am numai cincizeci.	Ama bende sadece elli var.
Eşti gata deja?	Hazır mısın?
Nu, încă nu.	Hayır, henüz değil.
Dar imediat sunt gata.	Ama hemen hazır olurum.
Mai doreşti supă?	Daha çorba istermisin?
Nu, nu mai doresc.	Hayır, istemem.
Dar încă o îngheţată.	Ama bir dondurma daha isterim.
Locuieşti de mult timp aici?	Uzun zamandır mı burada oturuyorsun?
Nu, abia de o lună.	Hayır, bir aydır.
Dar cunosc deja multe persoane.	Ama şimdiden birçok insan tanıyorum.
Mergi mâine acasă?	Yarın eve gidecek misin?
Nu, numai la sfârşit de săptămână.	Hayır, ancak hafta sonunda.
Dar mă întorc deja duminică.	Ama daha Pazar günü döneceğim.
Fiica ta este deja majoră?	Kızın yetişkin mi?
Nu, are numai şaptesprezece ani.	Hayır, daha on yedisinde.
Dar are deja un prieten.	Ama şimdiden erkek arkadaşı var.

Mutaţia genetică face limbajul posibil

Dintre toate creaturile Pamântului, omul este singurul care poate vorbi. Asta îl face diferit de animale şi plante. Bineînţeles că animalele şi platele comunică între ele. Oricum, ele nu posedă o limbă complexă cu silabe. Dar de ce poate omul să vorbească? Pentru a putea vorbi este nevoie de caracteristici fizice clare. Aceste caracteristici fizice se găsesc doar la fiinţa umană. Dar faptul că avem aceste caracteristici nu înseamnă că omul şi-i le-a dezvoltat singur. În istoria evoluţionistă, nimic nu se întâmplă fără motiv. Într-o zi, omul a început să vorbească. Nu ştim exact când. Dar trebuie să se fi întâmplat ceva care a produs vorbirea. Cercetătorii cred că responsabilă este o mutaţie genetică. Antropologii au comparat materialul genetic al diferitelor fiinţe. Se ştie că o anumită genă are influenţă asupra limbajului. La unele persoane, gena este afectată şi acestea au probleme de limbaj. Ele nu pot să se exprime corect şi nu înţeleg bine cuvintele. Această genă a fost studiată la oameni, cimpanzei şi şoareci. La om şi la cimpanzei, ele sunt foarte apropiate. Putem identifica doar două mici diferenţe. Dar aceste diferenţe sunt percepute doar de către creier. Ele influenţează, alături de alte gene, anumite activităţi corticale. De aceea omul poate vorbi iar cimpanzeul nu. Dar misterul limbajului uman nu este încă rezolvat. Căci mutaţia genetică nu este de ajuns pentru a face posibil limbajul. Cercetătorii au implantat genă umană în şoareci. Dar aceasta nu îi face să vorbească. Dar chiţăitul lor era altfel!