română » norvegiană | 71 [şaptezeci şi unu] | „a vrea” ceva

71 [syttien] ville noe 2

Ce vreţi?	Hva vil dere?
Vreţi să jucaţi fotbal?	Vil dere spille fotball?
Vreţi să vizitaţi prieteni?	Vil dere besøke venner?
a vrea	ville
Nu vreau să vin târziu.	Jeg vil ikke komme for sent.
Nu vreau să merg acolo.	Jeg vil ikke gå (dit).
Vreau să merg acasă.	Jeg vil gå hjem.
Vreau să rămân acasă.	Jeg vil bli hjemme.
Vreau să fiu singur.	Jeg vil være alene.
Vrei să rămâi aici?	Vil du bli her?
Vrei să mănânci aici?	Vil du spise her?
Vrei să dormi aici?	Vil du sove her?
Vreţi să plecaţi mâine?	Vil du kjøre i morgen?
Vreţi să rămâneţi până mâine?	Vil du bli til i morgen?
Vreţi să plătiţi factura abia mâine?	Vil du betale regningen i morgen?
Vreţi să mergeţi la discotecă?	Vil dere på diskotek?
Vreţi să mergeţi la cinematograf?	Vil dere på kino?
Vreţi să mergeţi la cafenea?	Vil dere på kafé?

Cum învaţă creierul cuvinte noi

Când învăţăm cuvinte noi, creierul nostru stochează conţinuturi noi. Dar învăţarea nu funcţionează prin repetiţie permanentă. Cum putem memora mai bine cuvintele depinde de mai mulţi factori. Dar cel mai important este să repetăm în mod regulat vocabularul. Doar cuvintele pe care le citim sau le scriem des sunt memorate. Am putea spune că aceste cuvinte sunt învăţate ca imagini. Acest principiu al învăţării există şi la cimpanzei. Ei pot învăţa ‘să citească’ cuvinte dacă le văd suficient de des. Chiar dacă nu înţeleg cuvintele, le recunosc forma. Pentru a vorbi fluent o limbă, avem nevoie de cuvinte. Pentru asta, vocabularul trebuie să fie bine organizat. Pentru că memoria noastră funcţionează ca o arhivă. Dacă vrem să găsim repede un cuvânt, ea trebuie să ştie unde să caute. De aceea este de preferat să învăţăm cuvintele într-un context precis. Astfel, creierul nostru poate deschide sertăraşul potrivit. Dar noi nu putem uita ce am învăţat. În acest caz, cunoştinţele trec din memoria activă în cea pasivă. Când uităm, ne eliberăm de ce nu avem nevoie. Astfel, creierul nostru face loc altor lucruri noi şi mai importante. De aceea este bine să ne actualizăm regulat cunoştinţele. Dar ce se găseşte în memoria pasivă nu este pierdut pentru totdeauna. Cănd vedem un cuvânt pe care l-am uitat, ni-l amintim din nou. A doua oară îl învăţăm mult mai uşor decât prima oară. Dacă vrem să ne îmbogăţim vocabularul, trebuie să ne găsim noi activităţi plăcute. Pentru că fiecare dintre noi are anumite interese. De aceea, avem aproape mereu aceleaşi ocupaţii. Dar o limbă conţine multe câmpuri lexicale diferite. Cine este interesat de politică ar trebui să citească şi ziare sportive din când în când !