română » norvegiană | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [atten] Husvask

Astăzi este sâmbătă.	I dag er det lørdag.
Astăzi avem timp.	I dag har vi tid.
Astăzi curăţăm locuinţa.	I dag vasker vi leiligheten.
Eu curăţ baia.	Jeg vasker badet.
Soţul meu spală maşina.	Mannen min vasker bilen.
Copiii curăţă bicicletele.	Barna vasker syklene.
Bunica udă florile.	Bestemor vanner blomstene.
Copiii strâng în camera copiilor.	Barna rydder på rommet sitt.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Mannen min rydder på skrivebordet sitt.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Jeg putter tøy inn i vaskemaskinen.
Eu întind rufele.	Jeg henger opp tøy.
Eu calc rufele.	Jeg stryker tøy.
Ferestrele sunt murdare.	Vinduene er skitne.
Podeaua este murdară.	Gulvet er skittent.
Vasele sunt murdare.	Oppvasken er skitten.
Cine curăţă ferestrele?	Hvem vasker vinduene?
Cine aspiră praful?	Hvem støvsuger?
Cine spală vasele?	Hvem tar oppvasken?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!