română » norvegiană - Nynorsk | 68 [şaizeci şi opt] | mare – mic

68 [sekstiåtte] stor - liten

mare şi mic	stor og liten
Elefantul este mare.	Elefanten er stor.
Şoarecele este mic.	Musa er lita.
întunecat şi luminos	mørk og lys
Noaptea este întunecată.	Natta er mørk.
Ziua este luminoasă.	Dagen er lys.
bătrân şi tânăr	gamal og ung
Bunicul nostru este foarte bătrân.	Bestefar vår er veldig gamal.
În urmă cu 70 de ani era încă tânăr.	For sytti år sidan var han ung.
frumos şi urât	fin og stygg
Fluturele este frumos.	Sumarfuglen er fin.
Păianjenul este urât.	Edderkoppen er stygg.
gras şi slab	tjukk og tynn
O femeie la 100 de kilograme este grasă.	Ei kvinne på hundre kilo er tjukk.
Un bărbat la 50 de kilograme este slab.	Ein mann på femti kilo er tynn.
scump şi ieftin	dyr og billeg
Maşina este scumpă.	Bilen er dyr.
Ziarul este ieftin.	Avisa er billeg.

Două limbi = două zone ale limbajului !

Pentru creierul nostru nu contează când învăţăm o limba străină. Asta se întamplă pentru că el are diferite zone în care stochează limbile. Limbile pe care le învăţăm nu sunt stocate împreună. Limbile pe care le învăţăm ca adulţi au propria lor memorie. Mai exact, creierul procesează regulile noi în alt loc. Ele nu sunt depozitate în acelaşi loc cu limba maternă. Pe de altă parte, cei care sunt bilingvi de mici, folosesc aceeaşi zonă. Multe studii ştiinţifice au ajuns la această concluzie. Neurobiologii, au studiat mai mulţi subiecţi. Aceştia vorbeau în mod curent două limbi. Dar o parte dintre subiecţi au crescut vorbind două limbi. Cealaltă parte, din contră, a învăţat mai târziu cealaltă limbă. În timpul testelor lingvistice, cercetătorii au putut măsura activitatea corticală. Astfel, ei au putut vedea ce zone ale creierului funcţionau în timpul testului. Şi au observat că cei care au învăţat limbile mai târziu aveau două zone de limbaj! Cercetătorii au bănuit mai demult acest lucru. Oamenii care au suferit leziuni ale creierului aveau simptome diferite. Astfel, leziunile creierului pot duce la probleme de limbaj. Persoanele afectate nu pot pronunţa sau înţelege corect cuvintele. Dar victimele bilingve accidentate prezintă simptome neobişnuite. Problemele lor de limbaj nu afectează mereu cele două limbi. Dacă doar o zonă a creierului este afectată, cealaltă poate încă funcţiona. Astfel, pacienţii vorbesc o limbă mai bine decât alta. Şi limbile sunt învăţate din nou cu aceeaşi viteză. Asta dovedeşte că cele două limbi nu sunt stocate în acelaşi loc. Deoarece ele nu sunt învăţate în acelaşi timp, formează două zone diferite. Încă nu ştim cum creierul reuşeşte să gestioneze mai multe limbi. Dar ultimele descoperiri pot duce la noi strategii de învăţare.