română » letonă | 65 [şaizeci şi cinci] | Negaţie 2

65 [sešdesmit pieci] Noliegums 2

Este scump inelul?	Vai gredzens ir dārgs?
Nu, nu costă decât o sută de Euro.	Nē, tas maksā tikai simts eiro.
Dar eu am numai cincizeci.	Bet man ir tikai piecdesmit.
Eşti gata deja?	Vai tu jau esi gatava?
Nu, încă nu.	Nē, vēl nē.
Dar imediat sunt gata.	Bet es tūlīt būšu gatava.
Mai doreşti supă?	Vai tu vēl vēlies zupu?
Nu, nu mai doresc.	Nē, vairāk negribu.
Dar încă o îngheţată.	Bet vēl saldējumu.
Locuieşti de mult timp aici?	Vai tu jau sen te dzīvo?
Nu, abia de o lună.	Nē, tikai mēnesi.
Dar cunosc deja multe persoane.	Bet es pazīstu jau daudzus cilvēkus.
Mergi mâine acasă?	Vai tu rīt brauc mājās?
Nu, numai la sfârşit de săptămână.	Nē, tikai nedēļas nogalē.
Dar mă întorc deja duminică.	Bet es atgriezīšos jau svētdien.
Fiica ta este deja majoră?	Vai tava meita ir jau pieaugusi?
Nu, are numai şaptesprezece ani.	Nē, viņai ir tikai sešpadsmit.
Dar are deja un prieten.	Bet viņai ir jau draugs.

Mutaţia genetică face limbajul posibil

Dintre toate creaturile Pamântului, omul este singurul care poate vorbi. Asta îl face diferit de animale şi plante. Bineînţeles că animalele şi platele comunică între ele. Oricum, ele nu posedă o limbă complexă cu silabe. Dar de ce poate omul să vorbească? Pentru a putea vorbi este nevoie de caracteristici fizice clare. Aceste caracteristici fizice se găsesc doar la fiinţa umană. Dar faptul că avem aceste caracteristici nu înseamnă că omul şi-i le-a dezvoltat singur. În istoria evoluţionistă, nimic nu se întâmplă fără motiv. Într-o zi, omul a început să vorbească. Nu ştim exact când. Dar trebuie să se fi întâmplat ceva care a produs vorbirea. Cercetătorii cred că responsabilă este o mutaţie genetică. Antropologii au comparat materialul genetic al diferitelor fiinţe. Se ştie că o anumită genă are influenţă asupra limbajului. La unele persoane, gena este afectată şi acestea au probleme de limbaj. Ele nu pot să se exprime corect şi nu înţeleg bine cuvintele. Această genă a fost studiată la oameni, cimpanzei şi şoareci. La om şi la cimpanzei, ele sunt foarte apropiate. Putem identifica doar două mici diferenţe. Dar aceste diferenţe sunt percepute doar de către creier. Ele influenţează, alături de alte gene, anumite activităţi corticale. De aceea omul poate vorbi iar cimpanzeul nu. Dar misterul limbajului uman nu este încă rezolvat. Căci mutaţia genetică nu este de ajuns pentru a face posibil limbajul. Cercetătorii au implantat genă umană în şoareci. Dar aceasta nu îi face să vorbească. Dar chiţăitul lor era altfel!