română » letonă | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [astoņpadsmit] Mājas uzkopšana

Astăzi este sâmbătă.	Šodien ir sestdiena.
Astăzi avem timp.	Šodien mums ir laiks.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Šodien mēs uzkopjam dzīvokli.
Eu curăţ baia.	Es uzkopju vannas istabu.
Soţul meu spală maşina.	Mans vīrs mazgā mašīnu.
Copiii curăţă bicicletele.	Bērni tīra divriteņus.
Bunica udă florile.	Vecmāmiņa aplej puķes.
Copiii strâng în camera copiilor.	Bērni uzkopj bērnu istabu.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Mans vīrs sakārto savu rakstāmgaldu.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Es salieku veļu veļas mašīnā.
Eu întind rufele.	Es izkaru veļu.
Eu calc rufele.	Es gludinu veļu.
Ferestrele sunt murdare.	Logi ir netīri.
Podeaua este murdară.	Grīda ir netīra.
Vasele sunt murdare.	Trauki ir netīri.
Cine curăţă ferestrele?	Kas nospodrinās logus?
Cine aspiră praful?	Kas izsūks putekļus?
Cine spală vasele?	Kas nomazgās traukus?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!