română » catalană | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [divuit] Fer neteja

Astăzi este sâmbătă.	Avui és dissabte.
Astăzi avem timp.	Avui tenim temps.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Avui netegem l’apartament.
Eu curăţ baia.	Jo netejo la cambra de bany.
Soţul meu spală maşina.	El meu marit renta el cotxe.
Copiii curăţă bicicletele.	Els nens netegen les bicicletes.
Bunica udă florile.	L’àvia rega les flors.
Copiii strâng în camera copiilor.	Els nens ordenen l’habitació dels nens.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	El meu marit ordena el seu escriptori.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	(Jo) poso la roba a la rentadora.
Eu întind rufele.	(Jo) estenc la roba.
Eu calc rufele.	(Jo) planxo la roba.
Ferestrele sunt murdare.	Les finestres estan brutes.
Podeaua este murdară.	El terra està brut.
Vasele sunt murdare.	La vaixella és bruta.
Cine curăţă ferestrele?	Qui neteja les finestres?
Cine aspiră praful?	Qui passa l’aspiradora?
Cine spală vasele?	Qui renta la vaixella?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!