română » italiană | 35 [treizeci şi cinci] | La aeroport

35 [trentacinque] All’aeroporto

Vreau să rezerv un zbor spre Atena.	Vorrei prenotare un volo per Atene.
Este un zbor direct?	È un volo diretto?
Vă rog un loc la geam, nefumători.	Per favore un posto vicino al finestrino, non fumatori.
Vreau să confirm rezervarea mea.	Vorrei confermare la mia prenotazione.
Vreau să anulez rezervarea mea.	Vorrei annullare la mia prenotazione.
Vreau să schimb rezervarea mea.	Vorrei cambiare la mia prenotazione.
Când pleacă următorul avion spre Roma?	Quando parte il prossimo aereo per Roma?
Mai sunt două locuri libere?	Ci sono ancora due posti liberi?
Nu, mai avem numai un loc liber.	No, abbiamo solo un posto libero.
Când aterizăm?	Quando atterriamo?
Când ajungem?	Quando arriviamo?
Când pleacă un autobuz spre centru oraşului?	Quando parte l’autobus per il centro?
Acesta este geamantanul dumneavoastră?	È Sua questa valigia?
Acesta este geanta dumneavoastră?	È Sua questa borsa?
Acesta este bagajul dumneavoastră?	È Suo questo bagaglio?
Cât bagaj pot lua cu mine?	Quanto bagaglio posso portare?
Douăzeci de kilograme.	Venti chili.
Ce, numai douăzeci de kilograme?	Come, solo venti chili?

Vorbirea cu sine însuşi

Atunci când cineva vorbeşte cu el însuşi, este ciudat pentru auditoriu. Totuşi, aproape toată lumea vorbeşte cu sine însăşi, în mod regulat. Psihologii estimează că este cazul a peste 95% dintre adulţi. Atunci când se joacă, copiii vorbesc cu ei înşişi, aproape tot timpul. Este cu totul normal să vorbească cu ei înşişi. Nu este decât o formă particulară de comunicare. Şi faptul de a vorbi cu sine însuşi din când în când, are multe avantaje. Căci vorbind, ne ordonăm gândurile. Monologurile sunt momente în care se manifestă vocea noastră interioară. Am putea spune că este vorba de gânduri cu voce tare. Persoanele distrase vorbesc deseori cu ele însele. În cazul acestora, există o anumită zonă a creierului mai puţin activă. Iată de ce acestea sunt mai puţin organizate. Vorbind cu ele însele, aceste persoane se ajută să acţioneze într-un mod mai organizat. Monologurile pot să ne ajute să luăm decizii. Ele sunt o bună metodă de a ne elibera de stres. Totodată, acestea favorizează concentrarea şi ne fac mai competenţi. Căci este nevoie de mai mult timp pentru a spune ceva decât doar a ne gândi la acel ceva. Atunci când vorbim, suntem mult mai conştienţi de gândurile noastre. Rezolvăm mai bine teste dificile atunci când vorbim între timp şi cu noi înşine. Acest lucru a fost demonstrat de diferite experimente. Vorbind cu noi înşine, putem să ne încurajăm. Mulţi sportivi vorbesc cu ei înşişi pentru a se motiva. Din păcate, de cele mai multe ori, vorbim cu noi înşine în situaţii negative. Iată de ce trebuie să încercăm mereu să fim optimişti. Şi trebuie să ne repetăm deseori ceea ce ne dorim. Astfel, vorbind, putem să ne influenţăm acţiunile în mod pozitiv. Dar acest lucru nu funcţionează din păcate, decât doar atunci când suntem realişti!