română » daneză | 68 [şaizeci şi opt] | mare – mic

68 [otteogtres] stor – lille

mare şi mic	stor og lille
Elefantul este mare.	Elefanten er stor.
Şoarecele este mic.	Musen er lille.
întunecat şi luminos	mørk og lys
Noaptea este întunecată.	Natten er mørk.
Ziua este luminoasă.	Dagen er lys.
bătrân şi tânăr	gammel og ung
Bunicul nostru este foarte bătrân.	Vores morfar / farfar er meget gammel.
În urmă cu 70 de ani era încă tânăr.	For 70 år siden var han stadig ung.
frumos şi urât	smuk og grim
Fluturele este frumos.	Sommerfuglen er smuk.
Păianjenul este urât.	Edderkoppen er grim.
gras şi slab	tyk og tynd
O femeie la 100 de kilograme este grasă.	En kvinde på 100 kilo er tyk.
Un bărbat la 50 de kilograme este slab.	En mand på 50 kilo er tynd.
scump şi ieftin	dyr og billig
Maşina este scumpă.	Bilen er dyr.
Ziarul este ieftin.	Avisen er billig.

Două limbi = două zone ale limbajului !

Pentru creierul nostru nu contează când învăţăm o limba străină. Asta se întamplă pentru că el are diferite zone în care stochează limbile. Limbile pe care le învăţăm nu sunt stocate împreună. Limbile pe care le învăţăm ca adulţi au propria lor memorie. Mai exact, creierul procesează regulile noi în alt loc. Ele nu sunt depozitate în acelaşi loc cu limba maternă. Pe de altă parte, cei care sunt bilingvi de mici, folosesc aceeaşi zonă. Multe studii ştiinţifice au ajuns la această concluzie. Neurobiologii, au studiat mai mulţi subiecţi. Aceştia vorbeau în mod curent două limbi. Dar o parte dintre subiecţi au crescut vorbind două limbi. Cealaltă parte, din contră, a învăţat mai târziu cealaltă limbă. În timpul testelor lingvistice, cercetătorii au putut măsura activitatea corticală. Astfel, ei au putut vedea ce zone ale creierului funcţionau în timpul testului. Şi au observat că cei care au învăţat limbile mai târziu aveau două zone de limbaj! Cercetătorii au bănuit mai demult acest lucru. Oamenii care au suferit leziuni ale creierului aveau simptome diferite. Astfel, leziunile creierului pot duce la probleme de limbaj. Persoanele afectate nu pot pronunţa sau înţelege corect cuvintele. Dar victimele bilingve accidentate prezintă simptome neobişnuite. Problemele lor de limbaj nu afectează mereu cele două limbi. Dacă doar o zonă a creierului este afectată, cealaltă poate încă funcţiona. Astfel, pacienţii vorbesc o limbă mai bine decât alta. Şi limbile sunt învăţate din nou cu aceeaşi viteză. Asta dovedeşte că cele două limbi nu sunt stocate în acelaşi loc. Deoarece ele nu sunt învăţate în acelaşi timp, formează două zone diferite. Încă nu ştim cum creierul reuşeşte să gestioneze mai multe limbi. Dar ultimele descoperiri pot duce la noi strategii de învăţare.