română » daneză | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [atten] Rengøring

Astăzi este sâmbătă.	I dag er det lørdag.
Astăzi avem timp.	I dag har vi tid.
Astăzi curăţăm locuinţa.	I dag gør vi rent i lejligheden.
Eu curăţ baia.	Jeg gør rent i badeværelset.
Soţul meu spală maşina.	Min mand vasker bilen.
Copiii curăţă bicicletele.	Børnene pudser cyklerne.
Bunica udă florile.	Bedstemor vander blomsterne.
Copiii strâng în camera copiilor.	Børnene rydder op i børneværelset.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Min mand rydder op på sit skrivebord.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Jeg putter vasketøjet i vaskemaskinen.
Eu întind rufele.	Jeg hænger vasketøjet op.
Eu calc rufele.	Jeg stryger vasketøjet.
Ferestrele sunt murdare.	Vinduerne er snavsede.
Podeaua este murdară.	Gulvet er snavset.
Vasele sunt murdare.	Servicet er beskidt.
Cine curăţă ferestrele?	Hvem pudser vinduerne?
Cine aspiră praful?	Hvem støvsuger?
Cine spală vasele?	Hvem vasker op?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!