română » slovacă | 53 [cincizeci şi trei] | Magazine

53 [päťdesiattri] Obchody

Căutăm un magazin de articole sportive.	Hľadáme obchod so športovými potrebami.
Căutăm o măcelărie.	Hľadáme mäsiarstvo.
Căutăm o farmacie.	Hľadáme lekáreň.
Vrem să cumpărăm o minge de fotbal.	Chceli by sme totiž kúpiť futbalovú loptu.
Vrem să cumpărăm salam.	Chceli by sme totiž kúpiť salámu.
Vrem să cumpărăm medicamente.	Chceli by sme totiž kúpiť lieky.
Căutăm un magazin de articole sportive ca să cumpărăm o minge de fotbal.	Hľadáme obchod so športovými potrebami, aby sme kúpili futbalovú loptu.
Căutăm o măcelărie ca să cumpărăm salam.	Hľadáme mäsiarstvo, aby sme kúpili salámu.
Căutăm o farmacie ca să cumpărăm medicamente.	Hľadáme lekáreň, aby sme kúpili lieky.
Caut un bijutier.	Hľadám klenotníctvo.
Caut un magazin foto.	Hľadám foto predajňu.
Caut o cofetărie.	Hľadám cukráreň.
Am de gând să cumpăr un inel.	Chcem totiž kúpiť prsteň.
Am de gând să cumpăr un film.	Chcem totiž kúpiť film.
Am de gând să cumpăr un tort.	Chcem totiž kúpiť tortu.
Caut un bijutier pentru a cumpăra un inel.	Hľadám klenotníka, aby som kúpil prsteň.
Caut un magazin foto pentru a cumpăra un film.	Hľadám foto predajňu, aby som kúpil film.
Caut o cofetărie pentru a cumpăra un tort.	Hľadám cukráreň, aby som kúpil tortu.

Amintirile au nevoie de limbă

Majoritatea oamenilor işi amintesc prima lor zi de şcoală. Dar majoritatea nu işi amintesc ce s-a întâmplat înainte- Practic, nu avem aproape nicio amintire din primii ani de viaţă. De ce? De ce nu ne putem aminti experienţele de când eram mici? Răspunsul se găseşte în dezvoltarea noastră. Limba şi memoria se dezvoltă aproape în acelaşi moment. Şi pentru a-şi aminti ceva, omul are nevoie de limbaj. Adică, are nevoie de cuvinte pentru a exprima experienţele trăite. Oamenii de ştiinţă au făcut diverse teste pe copii. Şi au aflat un lucru foarte interesant. De îndată ce copiii învaţă să vorbească, uită tot ce a avut loc înainte. Începutul vorbirii este, aşadar, începutul amintirilor. Copiii învaţă foarte multe în primii trei ani de viaţă. Experimentează zilnic lucruri noi. La această vârstă, ei au multe experienţe importante. În ciuda acestui lucru, totul dispare. Psihologii numesc acest fenomen amnezie infantilă. Rămân doar lucrurile pe care ei le pot numi. Memoria autobiografică reţine experienţe personale. Ea funcţionează ca un jurnal personal. Ea memorează tot ce este important în viaţa noastră. Astfel, memoria autobiografică ne formează identitatea. Dar dezvoltarea ei depinde de învăţarea limbii materne. Şi ne putem activa memoria doar prin vorbire. Lucrurile pe care le învăţam ca bebeluş cu siguranţă nu se pierd. Ele sunt înmagazinate undeva în creierul nostru. Pur şi simplu nu le mai putem accesa...păcat, nu-i aşa?