română » slovacă | 18 [optsprezece] | Curăţenia în casă

18 [osemnásť] Domáce upratovanie

Astăzi este sâmbătă.	Dnes je sobota.
Astăzi avem timp.	Dnes máme čas.
Astăzi curăţăm locuinţa.	Dnes upratujeme byt.
Eu curăţ baia.	Čistím kúpeľňu.
Soţul meu spală maşina.	Môj muž umýva auto.
Copiii curăţă bicicletele.	Deti čistia bicykle.
Bunica udă florile.	Stará mama polieva kvety.
Copiii strâng în camera copiilor.	Deti upratujú detskú izbu.
Soţul meu îşi strânge pe birou.	Môj muž si upratuje svoj písací stôl.
Eu bag rufele în maşina de spălat.	Dávam prádlo do práčky.
Eu întind rufele.	Vešiam prádlo.
Eu calc rufele.	Žehlím prádlo.
Ferestrele sunt murdare.	Okná sú špinavé.
Podeaua este murdară.	Dlážka je špinavá.
Vasele sunt murdare.	Riad je špinavý.
Cine curăţă ferestrele?	Kto umýva okná?
Cine aspiră praful?	Kto vysáva?
Cine spală vasele?	Kto umýva riad?

Limbă maternă? Limbă paternă?

Când aţi fost copil, cine v-a învăţat să vorbiţi? Desigur veţi spune: mama! Aşa cred majoritatea oamenilor din întreaga lume. Termenul limbă maternă există la majoritatea popoarelor. Englezii şi chiar chinezii îl cunosc. Deoarece probabil mamele petrec mai mult timp cu copiii. Dar studiile recente au ajuns la alte concluzii. Ele arată că limba noastră este cel mai adesea limba taţilor noştri. Cercetătorii au studiat materialul genetic şi lingvistic al triburilor mixte. În astfel de triburi, părinţii erau de origine culturală diferită. Aceste popoare au apărut cu mii de ani în urmă. Marile mişcări migratorii au fost motivul acestui fapt. Materialul genetic al acestor triburi mixte a fost analizat. Apoi a fost comparat cu limba tribului. Majoritatea triburilor vorbesc limba strămoşilor lor de gen masculin. Adică, limba naţională este cea care aparţine cromozomului Y. Oamenii au dus cu ei propria lor limbă în ţări străine. Iar apoi femeile, au adoptat noua limbă a bărbaţilor. Dar chiar şi astăzi, taţii au o mare influenţă asupra limbii noastre. Căci atunci când învaţă să vorbească, bebeluşii se orientează după limba taţilor lor. Taţii vorbesc considerabil mai puţin cu copiii lor. Sintaxa masculină este mai simplă decât cea feminină. Astfel, limbajul taţilor este mai adaptat bebeluşilor. Nu este copleşitor şi este mai uşor de înţeles. Iată de ce copiii preferă, atunci când vorbesc, să-l imite pe tată, decât pe mamă. Mai târziu, totuşi, vocabularul mamei formează limbajul copilului. Astfel, mamele, la fel ca taţii, ne influenţează limbajul. Ar trebui numită limbă parentală!