română » croată | 77 [şaptezeci şi şapte] | a „argumenta” ceva 3

77 [sedamdeset i sedam] nešto obrazložiti 3

De ce nu mâncaţi tortul?	Zašto ne jedete tortu?
Trebuie să slăbesc.	Moram smršaviti.
Nu îl mănânc pentru că trebuie să slăbesc.	Ne jedem ju, jer moram smršaviti.
De ce nu beţi berea?	Zašto ne pijete pivo?
Mai trebuie să conduc.	Moram još voziti.
Nu o beau pentru că mai trebuie să conduc.	Ne pijem ga, jer moram još voziti.
De ce nu bei cafeaua?	Zašto ne piješ kavu?
Este rece.	Hladna je.
Nu o beau pentru că este rece.	Ne pijem je, jer je hladna.
De ce nu bei ceaiul?	Zašto ne piješ čaj?
Nu am zahăr.	Nemam šećera.
Nu îl beau pentru că nu am zahăr.	Ne pijem ga, jer nemam šećera.
De ce nu mâncaţi supa?	Zašto ne jedete juhu?
Nu am comandat-o.	Nisam ju naručio / naručila.
Nu o mănânc pentru că nu am comandat-o.	Ne jedem je, jer je nisam naručio / naručila.
De ce nu mâncaţi carnea?	Zašto ne jedete meso?
Eu sunt vegetarian.	Ja sam vegetarijanac.
Nu o mănânc pentru că sunt vegetarian.	Ne jedem ga, jer sam vegetarijanac.

O limbă, numeroase varietăţi

Chiar dacă vorbim doar o limbă, vorbim de fapt mai multe limbi. Deoarece nicio limbă nu este un sistem închis în sine. Fiecare limbă are diferite manifestări. Limba este un sistem viu. Locutorii se adaptează mereu interlocutorilor săi. Aşadar, oamenii dau varietate limbii pe care o vorbesc. Aceste varietăţi se manifestă sub toate formele. Spre exemplu, fiecare limbă are o istorie. Ea se modifică şi va continua să se modifice. Acest lucru poate fi recunoscut în faptul că persoanele în vârsta nu vorbesc ca cele tinere. Există şi multe dialecte diferite în majoritatea limbilor. Dar mulţi vorbitori regionali ştiu să se adapteze mediului. Ei folosesc limbajul standard în anumite situaţii precise. Diferite grupuri sociale au limbi diferite. Limbajul tinerilor sau al vânătorilor sunt exemple în acest sens. Majoritatea oamenilor vorbesc diferit la serviciu decât acasă. Mulţi oameni folosesc un limbaj specializat la serviciu. Diferenţele se observă şi în limbajul oral, dar şi în cel scris. Limba vorbită este de obicei mult mai simplă decât cea scrisă. Această diferenţă poate fi mare. Este cazul în care limba scrisă nu se schimbă pe parcursul timpului. Astfel, locutorii trebuie să inveţe să folosească limba scrisă. Deseori, limbajul femeilor este şi el diferit de cel al bărbaţilor. În societăţile occidentale, această diferenţă nu este prea mare. Dar există ţări în care femeile vorbesc foarte diferit faţă de bărbaţi. În unele culturi, politeţea are propriile sale forme lingvistice. Deci nu este atât de simplu să vorbeşti! Trebuie să fim atenţi la mai multe lucruri în acelaşi timp...